Cu toții avem cel puțin un prieten care scrie. Știi tu, prietenul acela care, de obicei, nu spune prea multe, nu se prea dezlipește de cărți și nici nu îi prea pasă de ce se întâmplă în jurul lui. De multe ori, șoarecele de bibliotecă din grupul tău e și un magician al cuvintelor: te face să plângi, să râzi, te ține în suspans și așa mai departe, toate acestea cu ajutorul unui pix, a unei hârtii și, bineînțeles, a imaginației. E drăguț și chiar interesant să ai un prieten scriitor.

Pe cât e de interesant și de drăguț, pe atât poate fi de enervant. Iată câteva dintre obiceiurile cele mai sâcâitoare ale scriitorilor și, eventual, cum să supraviețuiești în fața lor.

 #1 Nu, nu vorbește singur

L-ai auzit vreodată pe prietenul tău cel mai bun bălmăjind în spatele tău, în timp ce te jucai la playstation, sau desfăceai o doză de bere? Știi că nu vorbește cu tine. Pare că vorbește la telefon, sau că scrie în jurnal cu voce tare (cine face asta?). Mai mult decât atât, îi simți privirea ațintită asupra ta, iar dacă întorci capul, ei bine, se uită în altă parte. Dacă prietenul tău cel mai bun e scriitor, atunci mai mult ca sigur o parte din tine va ajunge la un anumit personaj, pe care e posibil să nu îl cunoști niciodată. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, prietenul tău o să nareze în timp ce tu încerci să-ți vezi liniștit de viață.

- Matei, aruncă-mi și mie cheile de la mașină.
- Andrei își freacă ochii cu palmele, umbrele somnului poposite sub irisuri ieșind la iveală de sub căușul degetelor sale. Tolănit pe fotoliul cu un singur mâner, își balansează piciorul stâng în față și în spate, într-un ritm alert, nervos, aproape imposibil de suportat. Niciodată nu a...
- Matei, aruncă-mi nenorocitele de chei!
- Brusc, piciorul lui Andrei obosește, se retrage lângă celălalt, lovind puternic mușamaua ponosită care acoperă podeaua din lemn, iar...
- Fir-ar să fie, Matei! Mi le iau singur.

#2 Ține-ți prietenul aproape și dicționarul și mai aproape

Ai auzit vreodată de entropie sau jainism? L-ai auzit vreodată pe amicul tău scriitor spunându-ți că nu-și dorește să strice calimera dintre voi doi? Ei bine, dacă tu nu cunoști cuvintele acestea, fii sigur că el le cunoaște. De fapt, gândește-te la toate conversațiile pe care le-ai avut până acum cu prietenul tău.

- Matei, ai ținut post?
- ”Ăă, deocamdată pot spune că nu este un post ocazional, pentru că vulgaritatea umanistică s-ar putea retușa pe un blastom al nonșalanței nonconformiste sub un Jean Calvin. Numai că... aceste greșeli interumane s-ar putea repudia pe un anumit tronson umanitar. Aș vrea ca totul, în această zi a unui prohod, pe care divinitatea interumană s-ar putea codifica...”


Ok, ok. Poate că nimeni nu vorbește așa. Cred.

#3 Pregătește-te să îl susții de fiecare dată

Ca scriitor, prietenul tău trăiește, în mare parte, în propriile gânduri, în lumea lui. De multe ori însă, simte nevoia să împărtășească și cu lumea exterioară ce se mai întâmplă pe acolo. Tu, pentru că ești prietenul lui cel mai bun, ești, din păcate (sau din fericire), cel mai predispus atacurilor de panică, exploziilor de fericire, sau momentelor de liniște totală.

”Am terminat, citește!”
”E groaznic. Nu sunt bun de nimic. Nu te merit ca prieten. Mai de grabă aș trăi într-o peșteră!”
”Sunt pur și simplu genial.”
”O să mor de foame, Andrei, asta o să fac. Trebuia să-l ascult pe tata și să mă fac polițist.”
”Persoana I sau persoana a III-a? Argumentează. Ce, persoana I, serios? Mai bine scriu la a III-a. Deși... și a II-a sună destul de bine. Da, a II-a să fie.”

La toate expresiile de mai sus (pe care probabil le-ai auzit de nenumărate ori) nu ai voie, sub nicio formă, niciodată, să spui lucruri de genul: ”N-am timp acum.”, ”Scrisul poate fi un hobby, nu o profesie.”, ”Am mai citit asta undeva.”, sau, în cel mai rău caz, ”Calmează-te.” Succes!

#4 Nazist gramatical

Dacă prietenul tău cel mai bun e scriitor, cu siguranță te va scoate din sărite corectându-te aici, acolo, pe oriunde uiți o virgulă sau scrii prescurtat, fiindcă te grăbești, să zicem, să îți ridici premiul la Loto, sau mai știu eu.

De fapt, nu numai că te va corecta pe tine, dar va corecta orice altă greșeală identificată fie în scris, fie auzită, în prezența ta. În cele din urmă, te resemnezi. Totodată, e foarte probabil să ajungi să faci și tu același lucru.

#5 A fi sau a nu fi

Asta-i problema la scriitori. Nu prea știi la ce să te aștepți de la cuvintele lor și să nu cumva să crezi că ei îți vor spune. Ia cartea, citește-o din scoarță în scoarță, iar la final, îți vei da seama că unul dintre personaje ești chiar tu. Nu numai în ceea ce privește fizicul, însă și într-ale caracterului, sau personalității. În cel mai rău caz, fie sfârșești tragic (a se citi George R. R. Martin), fie întreaga existență îți e zdruncinată din cauza mai multor evenimente dramatice (a se citi John Green).

Nu știi că scrie despre tine. Câteodată, nici el nu știe. Sfatul pe care probabil ar trebui să ți-l dau e să nu cumva să-l superi în vreun fel pe prietenul tău, dacă nu vrei să fii sacrificat într-una dintre paginile romanului său. Dar să fim serioși, cine nu și-ar dori să fie inspirația cuiva și să apară într-un roman? Adevăratul sfat pe care ar trebui să ți-l dau e să-l enervezi la culme pe amicul tău. De aici rezultă două alte articole, în care ar trebui să prezint:

1. Cum să îl scoți din pepeni pe amicul tău scriitor
 2. 10 Moduri prin care să scapi de prietenul enervant, atunci când ești scriitor

Nu, nu voi face asta.


Adevărul este că și eu am prieteni scriitori, și eu scriu, deci probabil sunt prietena (enervantă) a cuiva - nu m-aș putea imagina fără ei. Cu toate acestea, lucrurile pe care le-am scris mai sus sunt lucruri pe care și eu le fac și, da, câteodată pot fi extrem de neplăcute pentru cineva. În cele din urmă, ne obișnuim unii cu ceilalți. De multe ori, ajungem să ne fie dor chiar și de cele mai enervante obiceiuri ale persoanelor dragi.

 Spor la scris!