Stimulente muzicale pentru studiu

Se zice că toată viaţa învăţăm, că toată existenţa noastră este marcată de acumularea constantă de cunoştinţe şi informaţii. Viaţa este o călătorie şi cei mai mari gânditori, pe patul de moarte, spun că nu au învăţaty destul. Cu toate acestea, acumularea de informaţii este concentrată către sfârşitul adolescenţei noastre,  în perioade bianuale de 3 săptămâni  pe care noi le numim profan "sesiuni".

 Lasând gluma la o parte, sunt sigur că avem printre cititorii nostri elevi şi studenţi de toate felurile care se confruntă sau sunt pe cale să se confrunte cu procesul laborios al învâţatului. Având în vedere faptul că şi noi (sau cel putin doi dintre noi) suntem în sesiune, am decis să ne ajutăm fraţii cu nişte muzică ce ne ajută să ne concentrăm şi să intram în dispozitia necesară. Am ales să includem doar albume, ca să nu fiti nevoiţi să schimbaţi melodia la fiecare câteva minute. Fără Pink Floyd pentru ca nevoie de atentie la versuri.

Miles Davis - Kind of Blue

Miles Davis este unul dintre cei mai imporanţi muzicieni din istoria jazzului şi, discutabil, din istoria muzicii în general. Davis a fost unul dintre puţinii muzicieni care a avut mereu în vedere tendinţele vremii şi le-a adaptat cu stilului său. "Kind Of Blue" este genul de album de jazz plin de bun gust dar nu foarte bombastic care te face să te simţi mai inteligent (bineînteles, doar oamenii inteligenti ascultă jazz) şi care creează o atmosferă plăcută şi liniştitoare. Se recomandă ascultarea lui în surdină.

Opeth - Damnation

Albumul întreg aici : https://www.youtube.com/watch?v=rIfTG7t6gPU

"Damnation" vine de la o trupă destul de agresivă de death metal şi este unul dintre cele mai frumoase şi liniştitoare albume pe care le-am ascultat vreodată. Albumul curge superb, nu este foarte lung  şi devine în niciun moment prea gălăgios sau intens.  Pe deasupra, este suficient de imprevizibil cât să fie stimulant pentru creier dar suficient de melodic cât să nu creeze confuzie.

Madlib - Shades of Blue

"Shades Of Blue" este un album de hip hop instrumental, ceea ce poate părea uşor excentric la prima vedere, dar sample-urile folosite fac albumul să fie mai degrabă un album de jazz foarte ritmat. Shades of Blue are un vibe asemănător cu Kind of Blue, dar mai modern şi mai hipnotizant.

Brant Bjork - Jalamanta

"Jalamanta" este un album foarte simplu, liniştit şi catchy. Nu necesită niciun pic de atenţie pentru a fi ascultat. Linii de bas excelente.

Radar Men From The Moon - Echo Forever

Despre Radar Men From The Moon n-aş putea să vă zic mare lucru, sunt o trupă de rock psihedelic din Olanda care pune foarte mult accent pe compoziţii lungi, impovizate şi pline de ecou. "Echo Forever" nu este neapărat potrivit pentru orice stare sau materie, dar este complet instrumental, nu are o strcutră anume şi funcţionează perfect ca soundtrack al oricărei activităţi pe care o întreprinzi.

La mine a funcţionat şi următorul album, dar nu garantez pentru nimeni.

Death Grips - The Money Store

"The Money Store" este un album de hip hop foarte ciudat şi violent care poate fi folosit la învăţat doar prin prisma faptului că absolut fiecare melodie este foarte catchy şi reuşeşte cumva să rămână şi memorabil si constant de la început la sfârşit. Daca nu merge cu învăţatul, recomand să îl ascultaţi într-o pauză.

Am vrea să ştim şi ce vă place vouă să ascultaţi când învăţaţi, aşa că nu vă sfiiţi să lăsaţi un comment. În rest, spor la învăţat!

Citeşte mai mult...

Top 7 cele mai bune albume ale anului 2014

 Anul 2014 nu a fost un an neapărat prost pentru muzică, dar a fost unul destul de plictisitor.  Am avut parte de foarte puţine albume din partea artiştilor consacraţi, iar acelea au avut în general tendinţa de a fi usor insipide şi neinteresante.  Am avut parte de albume noi de la Coldplay, Linkin Park, Ed Sheeran şi alţi muzicieni cunoscuţi care nu au făcut decât să demonstreze cât de mult şi-a pierdut muzica din spirit şi cât de mult şi-au pierdut artiştii din entuziasmul de a se aventura, de a încerca să conceapă ceva nou şi de a transmite un mesaj diferit.  Anul acesta nu a existat un "Random Access Memories" sau un "AM" sau un "...Like Clockwork" care să poată reprezenta cu adevărat scena mainstream într-un top al celor mai bune albume ale anului.

În scena independentă totuşi, a existat destul de multă activitate din care au rezultat o mulţime de materiale interesante.

7. Run the Jewels - "Run the Jewels II"

"Run the Jewels II" nu este cel mai pozitiv album de rap, dar flow-ul si versificaţia sunt cele mai bune de anul acesta.  Beatu-urile sunt destul de ciudate, în bunul stil Death Grips, dar sunt foarte catchy şi funcţionează foarte bine cu versurile. Al doilea cel mai bun album de hip hop de anul acesta.

6. Thantifaxath - "Sacred White Noise"

Un album depresiv, violent, haotic, plin de zgomot  şi de ţipete. De ce ar fi un asemenea material bun? Deoarece transmite aceste stări negative într-un mod foarte convingător. Sentimentul de damnare, de sfârşit iminent este prezent într-o formă sau alta în fiecare melodie, albumul este ca o coloană sonoră a apocalipsei. E drept că nu este chiar pentru toata lumea şi nu se potriveşte oricărei strări.

5. Freddie Gibbs & Madlib - "Pinata"

Stereotpiul gangsterului afro-american înarmat până în dinţi, mereu cu câteva prostituate şi o doză de metamfetiamină la îndemână, a fost folosit în muzica hip-hop până când a devenit ridicol. "Pinata" însă prezintă o viziune mai pământeană, mai pragmatică, aproape auto-critică asupra ghetourilor. Violenţa, proxenetismul şi consumul de droguri sunt încă prezente, dar nu sunt glorificate. Albumul prezintă viaţa de gangster mai mult ca pe o condiţie tragică a existenţei decât ca pe ceva spre care ascultăţorii ar trebui să aspire. Toate cu sample-uri de jazz şi funk pe fundal, ca în vremurile bune ale muzicii hip hop.

4. Sun Kil Moon - "Benji"

"Benji" este un album în care un om cu o chitară povesteşte o serie de întâmplări din viaţa lui. Este simplu, poetic şi frumos.

3. Godflesh - "A World Only Lit By Fire"

Sunt conştient că "A World Lit Only By Fire" nu este cea mai evidentă alegere pentru locul 3 şi poate nici cea mai potrivită, dar pentru mine este unul dintre cele mai grele şi mai brutale albume de metal scoase vreodata. Melodiile sunt foarte simple, foarte la obiect, au un sunet înfundat şi inundat de compresie şi se desfăşoară de-a lungul unor ritmuri simple, aproape primare. Dacă aş fi nevoit să descriu albumul într-un singur cuvânt, aş folosi "visceral". 

2. The War on Drugs - "Lost in the Dream"

"Lost in the Dream" este o oră în care te simţi bine, indiferent de starea pe care o ai.  Intr-un fel foarte ciudat, rock-ul indie pe care War on Drugs îl abordează pe acest album, desi uşor melancolic, îţi induce automat o stare de optimism şi de fericire. Melodiile sunt destul de simple ca strcutră, accesibile pentru orice tip de ascultător şi seamănă ca şi stil cu o combinaţie între rockul grandios pe care îl cânta Bruce Springsteen şi melodiile celor de la Pink Floyd din perioada lor de glorie. Vocea lui Adam Granduciel este foarte plăcută, se potriveşte cu muzica şi transmite acel feeling de importanţă specific lui Bob Dylan. Foarte frumos albumul.

1. Swans - "To Be Kind"

Aş fi vrut să pun alt album pe prima poziţie, dar pur şi simplu nu am avut cum. "To Be Kind" este dificil de descris în cuvinte.  Swans nu au facut niciun compromis cand vine vorba de viziunea lor pe acest album, iar rezultatul este un material de 2 ore, destul de dificil de ascutat şi foarte inaccesibil pentru ascultătorul de rând, dar care transcede orice gen de muzică şi orice concepţii pe care le-ai putea avea în legătură cu muzica. Melodiile pornesc de la o bază foarte simplă şi memorabilă şi continuă să dezvolte aceste idei şi să adauge încă un instrument şi încă un instrument până când piesele sună ca şi când ar fi zgomotul de fundal al celui mai important eveniment din istoria Pământului.  "To Be Kind" este mai mult o exprienţă decât un simplu album şi este, în opinia mea, cel mai bun album de anul acesta şi unul dintre cele mai ambiţioase din ultimii ani.

Citeşte mai mult...

Bijuterii din muzica underground românească

Muzica de radio din România se află actualmente într-o zonă foarte ciudată.  Scena muzicală mainstream din România se învârte de câţiva ani între idoli de plastic, câştigători de X-Factor şi rămăşiţe ale unei perioade dominate de muzica electronică în care cuvântul "desire" apărea în fiecare melodie. Originalitatea, lirismul şi talentul sunt opţionale în lupta pentru difuzare.

Cu toate acestea, un ascultător pasionat, dacă va avea răbdare să sape prin stratul gros de mediocritate al muzicii comerciale, va avea ocazia să întâlnească o serie de artişti care pot rivaliza uşor cu cei din străinătate dacă ar avea suficientă expunere.

Noi ne-am gândit să uşurăm procesul săpării şi să enumerăm câteva trupe româneşti care ne plac. :)

1. Subcarpaţi

Combinarea muzicii moderne cu folclorul nu este o ideea neapărat nouă, dar Subcarpați a fost prima trupă care a dat produsului final o formă atât de bine definită şi de accesibilă. Subcarpați îmbină folclorul si muzica hip hop atât de armonios, încât separarea dintre cele două aproape dispare. Acest fapt, împreună cu mesajul foarte clar şi relevant pe care îl transmite trupa şi cu vocea profundă a lui Bean şi versurile scrise de el şi Vali Umbră fac din Subcarpaţi unul dintre cele mai interesante proiecte muzicale româneşti din epoca modernă.

2. Robin and the Backstabbers

Robin and the Backstabbers nu este cea mai complexă trupă din lume. Componenţii Robin and the Backstabbers nu sunt virtuoşi muzicali şi melodiile lor nu prea aduc nimic nou din punct de vedere instrumental. Versurile sunt în schimb de un lirism şi de o frumuseţe unică. RatB au o expresivitate pe care nu o întâlneşti la aproape niciun artist român şi acest fapt le permite să se individualizeze în mod paradoxal cu o muzică destul de generică.

3. RoadkillSoda

RoadkillSoda este un proiect de stoner rock care reuşeşte într-un fel propriu să sune greu şi apăsat dar să fie accesibil ascultătorului de rând în acelaşi timp. Împrumutând elemente din mai multe tipologii de muzică, melodiile RkS au calitatea interesantă de a fi potrivite atât pentru relaxat, cât şi pentru acceleratul pe autostradă.

4. dordeduh

Dordeduh este una dintre puţinele formaţii româneşti care reuşeşte să iasă cu totul din tipare. Muzica Dordeduh este un metal progresiv foarte complex şi atmosferic care împrumută multe elemente din cultura arhaică românească, de la intrumente (bucium, toacă) până la limbaj. Melodiile lor sunt unice prin atmosfera lor foarte întunecată, plină de superstiţie şi de frică, şi prin modul în care acestea sunt transmise de întreaga armonie, nu doar de versuri.

Mai sunt o mulţime de alte proiecte interesante, dar pe acestea le vom prezenta pe parcurs în ceea ce sperăm că va fi o rubrică nouă şi longevivă. 

Citeşte mai mult...

OneRepublic vin în România!

Sal-tare, iubitorilor de artă!

           Vă mai amintiţi piesa Apologize? Da, da, aia cu "It's too late to apologize...", e de prin 2007. Dacă nu vă mai amintiţi, "Counting Stars" sigur vă va face să fredonaţi versurile. Da, băieţii de la OneRepublic au inclus în lista oraşelor în care vor promova noul album, Native, şi Bucureştii. Pe 4 iunie 2015, în Arenele Romane vor răsuna piesele trupei, şi vocile voastre dacă veţi merge să cântaţi alături de ei.
           OneRepublic vin pentru prima oară în România, aşa că haideţi să îi întâmpinăm cum se cuvine pe băieţi!
           Biletele se găsesc deja pe www.myticket.ro, iar cele promoţionale sunt puse la dispoziţie până la finalul acestui an, aşa că grabiţi-vă!

Citeşte mai mult...

15 ani de Fenomental - Viţa de Vie

15 Ani de Fenomental - cel mai bine vândut album Vița de Vie (1 milion de exemplare) - vor fi sărbătoriți de către trupă pe 11 octombrie 2014, la Arenele Romane.

       Cei de la Viţa de Vie vor împărţi scena cu cei de la Paraziții, Gojira & Planeta H și K-gula, COMA, Niște băieți și Pinholes.

       Iată ce spun cei de la Viţa de Vie despre eveniment:      “Dintre toate cele 8 albume lansate până acum, Fenomental este materialul care ne definește cel mai bine ca trupă în ochii publicului. Reprezintă esența noastră și ne reamintește, de fiecare dată, cine suntem de fapt. Este originea noastră și, din când în când, trebuie să ne întoarcem la origini pentru a merge mai departe. Fenomental este exact opusul albumului Acustic, ce reprezintă cealaltă bornă reprezentativă a discografiei noastre. Cele doua albume sunt Yin și Yang-ul nostru, ce, la o distanță de 15 ani, puse unul lângă celălalt, echilibrează perfect balanța Vița de Vie”


      Ca un blog cuminte ce suntem, vă aducem la cunoştinţă "toate cele" ce trebuie ştiute, cu precizarea că persoanele cu vârsta sub 18 ani care doresc să participe la eveniment vor putea intra doar însoţite de un adult.

        Open doors – 16.00

Tarife bilete:

25 lei în perioada 1 iulie – 14 septembrie 
35 lei în perioada 15 septembrie – 11 octombrie 40 lei la intrare

Biletele le puteţi procura de aici:       
        iabilet.ro - (AICI)
       Puncte fizice de vanzare : www.iabilet.ro/retea

Citeşte mai mult...

Lana Del Rey a lansat Ultraviolence

       Lana Del Rey  a lansat pe 13 ale lunii iunie cel de-al treilea album, Ultraviolence. Deşi era respinsă posibilitatea lansării acestui album, după debutul major din 2012 al albumului Born To Die, se pare că Lana a plănuit acest album din anul 2013. Şi iată-l pe rafturi în 2014, primind critici pozitive. Albumul a intrat pe locul unu in U.S. Billboard 200 cu vânzări în prima săptămână de la lansare de 182.000 de exemplare, devenind cel mai bine vândut album într-o singură săptămână al Lanei. 
     Laudă şi iar laudă! Şi au şi cu ce! În luna iulie 2014, peste un milion de exemplare au fost vândute în întreaga lume.
     Îmi place să cred că ascult muzica destul de bună, iar pana la albumul asta, ce făcea Lana mi s-a părut destul de mediocru. Ultraviolence-ul a stat deschis la mine în bară cap-coada, fără sa fiu tentat să pun altceva. Sound-ul este unul specific Lanei, dream-pop si indie puse aşa cum trebuie. Albumul pe de-a-ntregul este foarte bine închegat, iar piesele sunt ordonate asa de bine, că albumul e o transă totala.

    Albumul a fost precedat de patru singăl-uri  "West Coast", "Shades of Cool", "Ultraviolence", si "Brooklyn Baby".

     Aveti mai jos una din piesele mele preferate de pe album, care se intampla sa fie chiar prima.

1. Cruel World 
2. Ultraviolence 3. Shades of Cool
4. Brooklyn Baby 
5. West Coast 
6. Sad Girl 
7. Pretty When You Cry 
8. Money Power Glory 
9. F****d My Way Up To the Top 
10. Old Money 
11. The Other Woman 
12. Black Beauty 
13. Guns and Roses 
14. Florida Kilos 
15. This is Happiness 

Citeşte mai mult...