Pe parcursul anilor, în timp ce din ce în ce mai mulţi artişti îşi etalau personalităţile pe câte o pânză albă, secretele lor începeau să iasă din ce în ce mai mult la iveală. De fapt, probabil că asta îşi şi doreau, unii dintre ei. Operele lor ascund un amalgam de convingeri, idei şi viziuni asupra lumii şi, tocmai de aceea ar trebui să plecăm de la următoarea afirmaţie: înainte ca ei să fie artişti, au fost oameni.

Alături de un citat pe care îl îndrăgesc, în ciuda adevărului crunt pe care îl asunde în spatele literelor sale, aş vrea să continui pe această idee: „Ceea ce nu poţi spune te posedă. Ceea ce ascunzi te domină.”  Multe lucruri despre oameni pe care noi continuăm să îi admirăm şi astăzi pentru munca lor rămân nedescoperite. Cu toate acestea, încă le avem pe cele desprinse din arta lor. Tocmai datorită faptului că au fost oameni, mulţi dintre ei nu şi-au putut ţine tainele în frâu, pe când alţii le-au ascuns în cele mai îndepărtate colţuri ale existenţei lor. Unii s-au folosit de artă, şi-au îngropat secretele în sculpturi, culori şi cuvinte, pe când alţii au refuzat să se dezvăluie publicului. Totuşi, atunci când încercăm prea mult, unele lucruri tind să rămână pe dinafară. De aceea avem următoarele lucruri pe care artiştii fie au vrut, fie nu au vrut ca noi să le ştim, însă tot avem bucuria de a ne întâlni cu ele:

#1 Adevărul din spatele comportamentului neobişnuit al lui Salvador Dali

Se presupune că Salvador a mai avut un frate mai mare, care a murit la vârsta de doi ani. Totodată, numele fratelui său fusese Salvador Dali. La nouă luni după moartea lui, s-a născut Salvador pe care îl recunoaştem cu toţii. Din această cauză, atât părinţii, cât şi el au speculat faptul că Salvador ar fi fost reîncarnarea fratelui său decedat. Când Dali a împlinit cinci ani, părinţii l-au dus la mormântul decedatului şi i-au destăinuit convingerile lor, care s-au restrâns mai apoi într-o experienţă traumatizantă pentru artist. Multe dintre operele lui ulterioare acestui eveniment conţin aluzii către fratele decedat.

#2 Urechea lui Vincent van Gogh

Cu toate că ni s-a spus că Vincent şi-a tăiat una dintre urechi şi a trimis-o partenerei lui din vremea respectivă, afirmaţia este, surprinzător, falsă. Noua teorie ilustrează faptul că amicul său pictor, Paul Gauguin i-a tăiat lui Vincent o ureche în timpul unei lupte. Aparent, Vincent a aruncat cu un pahar de vin în amicul său, pe când Gauguin şi-a scos sabia şi i-a tăiat urechea, apoi a inventat povestea în care Vincent îşi pierde minţile, pentru ca el să nu fie arestat.

#3 Afirmaţiile lui Da Vinci

În toată viaţa lui, Leonardo Da Vinci nu a crezut niciodată o teorie care nu a fost demonstrată în mod clar şi necombatibil. Deşi a pictat “Cina cea de taină” şi credea în Dumnezeu, lui Da Vinci îi făcea plăcere să provoace convingerile stabilite de societate şi să critice literatura pe care o citea şi studia. În acelaşi timp, Leonardo a scris poveşti scurte, iar în cadrul uneia dintre ele, a ales să se adreseze unuia dintre fenomenele bisericii catolice: binecuvântatul obiectelor cu apă sfinţită. În poveste, după ce un preot a venit şi a aruncat cu apă sfinţită peste unul dintre tablourile lui, spunându-I că îl va câştiga însuţit din partea Raiului, Leonardo aruncă o vază cu apă în capul preotului în timp ce acesta trece pe lângă o fereastră.

Totodată, Leonardo a demonstrat faptul că Pământul exista de mai multă vreme de cât pretindea biserica şi din această cauză a intrat în conflict direct cu catolicii.

#4 Leonardo Da Vinci şi Michelangelo

Spuneam despre artişti că întâi de toate au fost oameni. Se spune că, deşi amândoi erau recunoscuţi ca genii şi artişti extraordinari, cei doi nu s-au bucurat niciodată de compania celuilalt şi nu s-au plăcut niciodată. Acest lucru este demonstrat printr-o scenă, care poate fi interpretată, totuşi, în mai multe moduri. În timp ce Da Vinci povestea unei mulţimi despre textele lui Dante, oamenii l-au chemat pe Michelangelo, care se întâmpla să treacă pe acolo, în acelaşi timp. Da Vinci a continuat, spunând “Explică-le acest pasaj din Dante, Michelangelo. Toţi îmi spun că ştii atât de multe.” La acest mesaj, Michelangelo a răspuns în timp ce trecea pe lângă ei: “Nu, explică-le chiar tu, cel care nu poate să facă o statuie din bronz şi care a fost obligat să renunţe la proiect, spre ruşinea lui.”

(“The Notebooks of Leonardo da Vinci”, Oxford University Press, 1952,  trans. Irma A. Richter, p.356 )

#5. Sub condiţii extremiste

Willard Wigan, un artist englez, lucrează doar între bătăile inimii, ca să nu distrugă piesa pe care o crează. Foloseşte orez sau nisip şi un bisturiu chirurgical pentru a-şi crea “micro-sculpturile.”

#6 Picasso şi cele 23 de cuvinte

Numele lui Picasso cunoaşte 23 de prenume, fie numele altor sfinţi, fie numele rudelor sale. Numele de Picasso a fost ales de mama lui, Maria Picasso y Lopey, pe când tatăl lui l-a numit Jose Ruiz Blasco. Numele lui complet este, de fapt: Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso.

#7 Sadismul din copilărie

Întorcându-ne la Salvador Dali, se spune despre el că ar fi avut o înclinaţie considerabilă către durere şi chin încă din copilărie. Îi făcea plăcere să îi vadă pe alţii răniţi, trişti sau muribunzi. De exemplu, în timp ce se plimba pe un pod cu unul dintre prietenii lui, observând că una dintre barierele de siguranţă lipsea, Salvador l-a împins pe băiat peste pod. Podul nu numai că avea o înălţime de cinci metri, dar sub el mai erau şi roci zimţate. Băiatul s-a ales cu răni grave, în timp ce artistul continua să zâmbească şi să mănânce cireşe.
Cu siguranţă sunt multe alte lucruri despre care fie nu am auzit, fie nu s-a vorbit niciodată, dar pe care ne-am bucura să aflăm. De fapt, poate chiar voi sunteţi posesorii unor secrete pe care artiştii nu au vrut să ni le împărtăşească. Ce fel secrete stau în buzunarele tale?