Cu drag, Henry Wotton

   N-a trecut prea mult timp de când am reuşit să trec prin paradoxurile şi conceptele lui Oscar Wilde din "Portretul lui Dorian Gray". Complet fascinată de felul în care estetismul e prezentat în carte şi purată pe paginile unei vieţi acaparate de conceptul carpe diem, povestea lui Wilde a rămas şi va rămâne mult timp de acum încolo alături de mine. Nu am putut să parcurg cuvintele fără să am un creion la îndemână pentru a sublinia un amalgam de principii şi puncte de vedere asupra vieţii, pe care pur şi simplu le-am scos din carte şi le-am împrăştiat peste tot în jurul meu. Nu sunt sigură ce mă atrage atât de mult la cuvintele lui Wilde, nu sunt sigură de ce continui să mă întorc la încercarea lui Dorian de a simţi flacăra vieţii, însă de fiecare dată când o fac, mă pierd pur şi simplu.

   Am ales citatele de mai jos pentru că Henry a crezut în ceva ce nu trăise niciodată şi, mai mult, i-a făcut pe alţii, mult mai curajoşi decât el, să trăiască în iluziile lui.

  „Ador plăcerile simple, spuse lordul Henry. Ele sunt ultimul refugiu al celor complecşi.” Pg.61

„Căutarea frumosului este adevăratul secret al vieţii.”, pg.82

„Vei fi iubit mereu şi mereu vei fi îndrăgostit de dragoste.” Pg. 84

„Dragă băiete, cei care iubesc o singură dată în viaţă sunt lipsiţi de profunzime.” Pg. 84

„Am arunca multe lucruri dacă nu ne-am teme că alţii s-ar putea să le ia.”, pg. 84

„Alţii scriu poezia pe care nu îndrăznesc să o trăiască.”, pg.91

„Dragostea îi tremura pe buze râzând.”, pg.100

„Oamenii lipsiţi de egoism sunt incolori. Le lipseşte individualismul.”, pg.109

„Când suntem fericiţi, suntem întotdeauna buni, dar atunci când suntem buni nu suntem întotdeauna fericiţi.”, pg. 115

„Ţigara reprezintă tipul perfect al unei plăceri perfecte. E minunată şi te lasă nesatisfăcut. Ce altceva mai poţi să-ţi doreşti? Da, Dorian, mereu mă vei îndrăgi. Pentru tine, eu însumez toate păcatele pe care nu ai avut curajul să le comiţi.”, pg. 115

„Femeile sunt cele care crează Dragostea în sufletul nostru. Au dreptul să o ceară înapoi.”, pg. 115

„Secretul de a rămâne tânăr este de anu trece niciodată printr-o emoţie nepotrivită.”, pg. 121

„Există întotdeauna ceva ridicol în emoţiile celor pe care încetăm să îi iubim.”, pg. 125

„În mod normal ar trebui să absorbi culorile vieţii, dar n-ar trebui să-ţi aminteşti detaliile. Detaliile sunt întotdeauna vulgare.”, pg. 139

„Îl iubeşti mult? Întrebă el.
Ea nu răspunse o vreme, ci stătu uitându-se lung la peisaj.
- Aş vrea să ştiu asta, spuse ea în cele din urmă.
El dădu din cap.
- Cunoaşterea ar fi fatală. Nesiguranţa te încântă. Ceaţa face lucrurile să fie minunate.
- Te poţi rătăci.
- Toate drumurile se termină în acelaşi punct, draga mea Gladys.”, pg.250

 “În zilele noastre, o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediţii.”, pg. 44

„Moartea vie a sufletului său îl tulbura mai mult.”, pg. 267

"Dragă Harry,

tu m-ai învăţat că viaţa trebuie să ardă cu o flacără puternică.

Lumina ei nu mă orbeşte şi nici căldura ei nu mă arde.

Eu sunt flacăra, Harry.

Eu sunt flacăra."

Emilia E. Tănase

Citeşte mai mult...

În spatele societăţilor secrete de scriitori

La sfârşitul fiecărei epoci literare scriitorii timpurii şi-au tot dres glasul, încercând să prindă tonul unei noi societăţi, nu ca să se conformeze, ci ca să îşi ridice cuvintele până aproape de adevărul din spatele aparenţelor. Când spun scriitori, cel puţin acum, vreau să fac referire la o anumită tipologie a scriitorilor: moderniştii literaturii engleze.

De ce, mai cu seamă, le spunem modernişti? Oare nu pentru că şi-au umplut stilourile cu idealuri nedescoperite în întregime? Secolul XX ne spune că, de fapt, şi-au umplut stilourile unul altuia, au scris pe hârtie nouă, imaculată şi au convieţuit. Dacă privim în detaliu şi dacă renunţăm la generalizare, ne putem opri în spatele unor două foste generaţii, în mare parte formate din scriitori: Bloomsbury şi, mai apoi, Generaţia Beat.

• Victime ale tragediilor primului Război Mondial, grupul Bloomsbury, format în mod involuntar prin simpla dorinţă de a-şi afirma pasiunile şi convingerile, îşi propune să găsească răspunsuri cu privire la problemele existenţiale pe care ei înşişi le descoperiseră: iubire, sex, relaţii, estetică, moralitate şi nu în ultimul rând, atitudinea cu care priveau societatea.
• Pe de altă parte, din cenuşa celui de-al doilea Război Mondial, se naşte Generaţia Beat. Noua generaţie nu numai că era absorbită de conceptele începute de grupul Bloomsbury, însă chiar de la început, a reuşit să se piardă în goana lor după răspunsuri. Unde s-au pierdut, mai exact? În propriile întrebări.

Generaţia Beat nu a dus până la capăt conceptele grupului Bloomsbury, nu pentru că nu au vrut, ci pentru că s-au lăsat conduşi de dorinţa de a evada din realitatea propriu zisă şi de a se refugia în propria realitate, adică şi-au format propriul escapism. Ei au încercat să introducă toate conceptele Bloomsbury în noua societate, temându-se, în acelaşi timp, să le trăiască, dar afişându-le în faţa lumii şi îndemnându-i pe ceilalţi să facă asta în locul lor. Generaţia Beat a fost lordul Henry Wotton ("Portretul lui Dorian Gray", Oscar Wilde), în timp ce Dorian Gray a fost întâi grupul Bloomsbury, iar mai apoi degradarea lui.

Generaţia Beat şi-a dedicat paginile plăcerii, drogurilor, sexului. A încercat să simtă flacăra vieţii şi să scrie despre asta. Rezultatul? Dorian Gray.

Două dintre filmele care au în vedere acest subiect sunt Kill Your Darlings (2013) şi Drugstore Cowboy (1989).

Emilia E. Tănase

Citeşte mai mult...